Cum ar fi o bibiotecă în aer liber în România?

@Anja Schlamann

Mici intervenții care produc schimbări fundamentale

Mă întreb destul de des, care sunt nevoile arzătoare ale societății noastre pentru o resuscitare profundă a valorilor care ne călăuzesc. Da, știu și eu că deocamdată în România sunt condiții de trai neprietenoase, că schimbarea se produce greoi și că întâmpină multe blocaje, că nu suntem mulțumiți de cei care ne conduc, știu și simt pe pielea mea toate lucrurile acestea dar în același timp sunt convinsă că schimbarea aceea pe care ne-o dorim cu toții începe în primul rând cu noi.

Până la vârsta de 7 ani am crescut cu bunica mea, probabil 70% din copiii anilor 80 au crescut la fel. Doamna Cati, cum i e spunea bunicii mele, fusese bibliotecară, chiar una fondatoare de bibliotecă. În fiecare dimineață, pe lângă micul dejun, ea ne hrănea cu strofe din poezii și bucăți de basme, iar seara, înainte de culcare, ne însoțea mereu aproape cu câte un pasaj din autobiografia dânsei, și tare ne plăcea să o auzim. Aveam “ștrampii” mereu cusuți în genunchi, blugi croiți de dânsa din petice, pentru că apăruse moda jeans-ilor dar noi nu ni-i permiteam, pictam ghiocei cu pastă de dinți pentru că nu aveam acuarele, dar niciodată nu am simțit că aceste lipsuri ne copleșesc într-atât încât să nu înțelegem care sunt lucrurile cu adevărat importante.

Ce vreau să spun cu asta?

Frumosul, regăsit fie în lectură de calitate, artă, muzică, arhitectură, produce imediat în noi un efect de limpezire, dacă pot să îl numesc așa – și oricât de gri ar fi peisajul din jur, vom găsi mereu resurse să distingem mai clar binele de rău, frumosul de urât, atitudinea greșită de cea corectă.

Arhitectura vine să sprijine prin rolul ei de a crea atmosfera propice, pentru că asta este ceea ce aduce cu sine – înglobează factorul natural cu cel fizic, material, social, cultural, financiar și mai nou tehnologic, pentru ca în final să prezinte o poveste pe care oamenii vor să o audă și care să îi îndemne la activități frumoase.

În Magdeburg, Germania, o parte din comunitatea locală s-a reunit și a construit din lăzi de bere, (altfel cum dacă nu cu lăzi de bere în Germania) macheta 1:1 a unei biblioteci în aer liber, care să ofere întregii comunități, gratuit, non-stop, peste 3000 de volume donate tot de membrii acestei comunități. Cum vi se pare asta?

Intenția a fost apreciată de autoritățile locale, astfel că, 5 ani mai târziu, cu ajutorul fondurilor publice și a echipei Karo Architekten, se construiește Biblioteca în aer liber din Magdeburg, Germania de E. Noul proiect  păstrează conceptul inițiat de comunitatea locală, acela de a crea un spațiu deschis și accesibil tuturor și propune în plus, ca un prilej de celebrare a memoriei locului, încorporarea la frontul stradal a unor părți din fostele depozite Horten, construite în spirit modernist în anii 60′. În plus față de avantajul aceasta de a oferi cărți gratuit și în orice moment al zilei, fără alte mijlociri birocratice, spațiul nou amenajat include numeroase oaze verzi, o piațetă largă și o scenă care găzduiește spectacolele teatrului școlii din sat, concerte, lansări de carte și alte evenimente culturale.  Însă de departe, marele câștig adus comunității este că acest loc devine un loc al întâlnirii și socializării, mai ales pentru copiii comunității.

 

Proiectul a fost conceput încă de la început ca o sculptură socială. Intenția a fost aceea de a crea noi rețele sociale și de a le solidifica pe cele existente, într-o zonă urbană caracterizată de restrângerea suprafeței, uzine abandonate și terenuri necultivate – un peisaj de oraș postindustrial cu un nivel ridicat al șomajului și un procent de locuințe neocupate de până la 80%.

Deși proiectul este încă un experiment din punct de vedere al impactului social și cultural pe care l-ar putea produce, el a câștigat deja recunoașterea globală acordândui-se premiul Brit Insurance Architecture în 2011.

Oare în câte cartiere bucureștene se poate reproduce acest experiment, chiar și la o scară mult mai mică? Sper să găsim/regăsim în noi puterea intenției frumoase, și poate că cine știe, la fel ca în cazul comunității germane, autoritățile publice vor aplauda inițiativele noastre și vor acționa în consecință. De ce nu?