Seria „Spații care cresc copii” · Ziua 7. În fiecare zi, un articol despre cum ne influențează spațiul în care creștem: corpul, simțurile, emoțiile și mintea.
Când intru prima dată într-o cameră de copil, primul lucru la care mă uit nu e mobila. E fereastra. De unde vine lumina, cât de mult intră, unde cade dimineața și unde după-amiaza. Pentru că lumina hotărăște, de cele mai multe ori, unde va sta copilul cu adevărat.
În 1999, firma americană Heschong Mahone Group a analizat rezultatele a peste 21.000 de elevi din trei districte școlare din Statele Unite (California, Washington și Colorado). Au comparat progresul copiilor în funcție de cât de multă lumină naturală intra în sala lor de clasă.
În districtul Capistrano din California, elevii din clasele cu cea mai multă lumină naturală au progresat într-un an cu 20% mai repede la matematică și cu 26% mai repede la citire decât cei din clasele cele mai întunecate.
O precizare corectă: o reanaliză făcută în 2001 nu a reușit să reproducă exact rezultatele din Capistrano. Cifrele sunt deci un indiciu, nu o lege. Dar direcția a fost confirmată de multe studii de atunci: lumina naturală contează pentru starea, somnul și concentrarea copiilor.
Lumina de zi ne reglează ceasul intern. Dimineața ne trezește, seara ne pregătește de somn. Un copil care stă mult la lumină naturală doarme de obicei mai bine și e mai atent ziua. În plus, lumina naturală se schimbă pe parcursul zilei, iar asta face spațiul mai viu decât orice bec.
În proiectul de la mansardă, fereastra era cel mai frumos loc din cameră, dar nimeni nu stătea acolo. Am făcut sub ea o bancă din lemn care ascunde caloriferul, iar de o parte și de alta, biblioteci. Acum e locul preferat al copilului.
Surse:
Heschong Mahone Group, „Daylighting in Schools: An Investigation into the Relationship Between Daylighting and Human Performance”, 1999, pentru Pacific Gas and Electric Company.
Heschong Mahone Group, „Re-Analysis Report: Daylighting in Schools”, 2001, pentru California Energy Commission.
Foto: Laura Cotoban, din proiectul Colțul de bucurie.
Text: Laura Cotoban – Arhitectul Copiilor
Unde stă copilul vostru cel mai des: lângă fereastră sau departe de ea? Uitați-vă azi și spuneți-mi.
Mâine în seria „Spații care cresc copii”: De ce caută copiii colțuri mici și ascunzători.
Ieri: Copiii care se joacă în natură au echilibru mai bun
Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența pe site. Cookie-urile necesare sunt esențiale pentru funcționarea site-ului. Poți alege să accepți sau să refuzi cookie-urile opționale. Politica de cookie-uri
Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența pe site. Cookie-urile necesare sunt esențiale pentru funcționarea site-ului. Poți alege să accepți sau să refuzi cookie-urile opționale.
Cookie-uri esențiale pentru funcționarea site-ului. Nu pot fi dezactivate.
Ne ajută să înțelegem cum este utilizat site-ul pentru a îmbunătăți experiența.
Utilizate pentru a afișa reclame relevante pe alte platforme.
Activează funcționalități suplimentare precum chat live sau widget-uri externe.