Spațiul, al treilea educator al copilului

Seria „Spații care cresc copii” · Ziua 1. În fiecare zi, un articol despre cum ne influențează spațiul în care creștem: corpul, simțurile, emoțiile și mintea.

Spațiul, al treilea educator al copilului

Când intru pentru prima dată într-o cameră de copil, nu mă uit întâi la mobilă. Mă uit la ce îi spune spațiul copilului: unde are voie să se urce, ce poate atinge singur, unde se poate ascunde, ce îl invită să întrebe „de ce?”. Pentru mine, camera nu este un decor în care copilul crește. Este unul dintre profesorii lui.

Ideea nu îmi aparține. A formulat-o cel mai frumos un pedagog italian, Loris Malaguzzi, iar orașul Reggio Emilia a transformat-o într-un mod de a construi grădinițe care a fost preluat în toată lumea.

Cine a fost Loris Malaguzzi

Loris Malaguzzi s-a născut în 1920 la Correggio, în nordul Italiei, și și-a petrecut tinerețea la Reggio Emilia. În 1945, imediat după război, un grup de părinți dintr-un sat de lângă oraș a construit, cu mâinile lor, o școală pentru copii. Malaguzzi a venit să îi vadă și a rămas. A lucrat apoi ca psiholog și a contribuit la crearea rețelei de grădinițe municipale din Reggio Emilia, pe care a condus-o mulți ani. A murit în 1994.

Abordarea lui pornește de la ideea că un copil învață din trei surse: de la adulți, de la ceilalți copii și de la spațiul în care trăiește. De aici vine expresia folosită astăzi peste tot: mediul, al treilea educator.

Cum arată un spațiu care educă

În grădinițele din Reggio Emilia, arhitectura nu este lăsată la întâmplare. Câteva principii revin mereu:

O piațetă în mijloc, ca într-un oraș, unde copiii din toate grupele se întâlnesc.

Un atelier, cu materiale reale și unelte reale, unde copiii experimentează.

Multă lumină naturală, oglinzi, transparențe, umbre de explorat.

Lucrările copiilor expuse pe pereți, ca să vadă că munca lor contează.

Materiale naturale și obiecte adunate din viața de zi cu zi, nu doar jucării de plastic.

Spațiul este gândit să provoace întrebări, nu să dea toate răspunsurile.

Ce am luat eu de aici în camerele pe care le proiectez

Când am amenajat The Cosmic Room, am pornit de la o singură jucărie: sistemul solar primit de Pavel de ziua lui. În jurul ei am construit o cameră care invită la explorare la fiecare pas: un pat jos, în care cel mic urcă singur, un perete de tablă la care se ajunge urcând o treaptă, o hartă a lumii, o oglindă după ușă și un tavan care noaptea se transformă în cer cu stele. Nimic din toate acestea nu „predă” ceva. Dar copilul pune întrebări în fiecare zi.

Ce poți face acasă

Coboară lucrurile la nivelul copilului: rafturi, cuiere, o oglindă.

Lasă un perete liber pentru desenele lui și schimbă-le des.

Adu în cameră materiale naturale: lemn, piatră, frunze, textile din bumbac sau in.

Păstrează un colț în care copilul poate construi, desface și lăsa lucrurile neterminate până a doua zi.

Camera copilului nu trebuie să fie perfectă. Trebuie să fie vie.

Surse:
Edwards, C., Gandini, L., Forman, G. (ed.), The Hundred Languages of Children: The Reggio Emilia Approach to Early Childhood Education, Ablex, 1993.
Loris Malaguzzi, Wikipedia; Reggio Emilia Welcome.
Foto: The Cosmic Room, AlexDoruPhotography; Reggio Emilia: Wikimedia Commons, autorii menționați sub fiecare imagine.

Vrei o cameră care să-l ajute pe copilul tău să crească frumos? Programează o ședință gratuită de consiliere de 30 de minute și vorbim despre spațiul vostru.

Text: Laura Cotoban – Arhitectul Copiilor</a

Pe mine, ideea asta m-a fascinat de când eram studentă: că un perete, o fereastră sau un raft pot învăța un copil ceva. Pe voi ce v-a surprins în camera copilului vostru? Scrieți-mi în comentarii, citesc tot.

Mâine în seria „Spații care cresc copii”: Sala de clasă care schimbă rezultatele copiilor: un studiu pe 153 de clase arată cât contează lumina, aerul și culoarea.

>