Copiii care se joacă în natură au echilibru mai bun - Arhitectul Copiilor

Copiii care se joacă în natură au echilibru mai bun

Seria „Spații care cresc copii” · Ziua 6. În fiecare zi, un articol despre cum ne influențează spațiul în care creștem: corpul, simțurile, emoțiile și mintea.

Copiii care se joacă în natură au echilibru mai bun

Un loc de joacă obișnuit este plat, previzibil și la fel în fiecare zi. O pădure nu este niciodată la fel. Rădăcini, pante, bolovani, crengi căzute, iarbă udă: la fiecare pas, corpul copilului trebuie să se adapteze. Și exact asta îl face mai puternic.


Studiul din pădurea norvegiană

Cercetătoarea norvegiană Ingunn Fjørtoft a urmărit copii de 5–7 ani din grădinițe din regiunea Telemark. O grupă s-a jucat zilnic într-o pădure de lângă grădiniță, iar alta în curtea obișnuită, cu echipamente clasice. Studiul a durat nouă luni.

La final, copiii din pădure au avut rezultate semnificativ mai bune la testele de motricitate, mai ales la echilibru și coordonare. Pădurea le-a oferit, fără niciun aparat, un traseu de antrenament care se schimba mereu.

Pădurea a funcționat ca un loc de joacă: pantele au devenit tobogane, copacii au devenit locuri de cățărat, iar tufișurile, ascunzători.


De ce contează terenul neregulat

Pe o suprafață plată, corpul nu are prea multe de învățat. Pe un teren cu denivelări, copilul își ajustează mereu poziția, își folosește brațele ca să se echilibreze, învață să cadă și să se ridice. Fără să-și dea seama, își antrenează mușchii mici, articulațiile și simțul poziției corpului în spațiu.


Ce putem aduce de aici acasă

Nu toți avem o pădure lângă bloc. Dar putem aduce în casă ceva din „terenul neregulat” al naturii:

1. Suprafețe diferite pe jos: un covor moale, o saltea, o zonă de lemn, perne mari.

2. Ceva pe care să se poată cățăra: un perete cu prize, o scară, o plasă.

3. Trepte și niveluri: un podest, o platformă, un pat la înălțime.

4. Cât mai mult timp afară, în parc sau în pădure, în orice anotimp.

Într-un proiect mai vechi, „Jos la joacă – Sus la somn”, am gândit camera pe două niveluri, cu o zonă de cățărare care leagă locul de joacă de cel de somn. Copilul urcă, coboară și își antrenează echilibrul de zeci de ori pe zi, fără să-i spună cineva să facă sport.


Pe scurt

Copiii au nevoie de terenuri care se schimbă, nu doar de suprafețe plate.

Natura e cel mai bun loc de joacă: gratuit și mereu diferit.

Acasă, niveluri, texturi și locuri de cățărare fac aceeași treabă.

Surse:
Ingunn Fjørtoft, „The Natural Environment as a Playground for Children: The Impact of Outdoor Play Activities in Pre-Primary School Children”, Early Childhood Education Journal, 29(2), 2001.
Foto: Laura Cotoban, din proiectul Jos la joacă – Sus la somn.


Vrei o cameră care să-l ajute pe copilul tău să crească frumos? Programează o ședință gratuită de consiliere de 30 de minute și vorbim despre spațiul vostru.

Text: Laura Cotoban – Arhitectul Copiilor

Ce teren neregulat are copilul vostru acasă? Spuneți-mi în comentarii, sunt curioasă.

Mâine în seria „Spații care cresc copii”: Lumina naturală și învățarea: ce s-a întâmplat în școlile cu mai multă lumină.
Ieri: Ce am învățat amenajând camerele copiilor mei