Cele 700 de locuri de joacă ale Amsterdamului - Arhitectul Copiilor

Cele 700 de locuri de joacă ale Amsterdamului

Schiță a unui loc de joacă Aldo van Eyck între case: groapă cu nisip, iglu de cățărat, pietre de sărit, bare de rostogolit și bancă pentru părinți

Seria „Spații care cresc copii” · Ziua 10. În fiecare zi, un articol despre cum ne influențează spațiul în care creștem: corpul, simțurile, emoțiile și mintea.

Cele 700 de locuri de joacă ale Amsterdamului

Imaginați-vă un oraș abia ieșit din război. Clădiri dărâmate, terenuri goale între case, copii care se joacă pe stradă, printre mașini. Un tânăr arhitect s-a uitat la aceste goluri și a văzut în ele altceva: locuri de joacă.


Aldo van Eyck și orașul copiilor

Între 1947 și 1978, arhitectul olandez Aldo van Eyck a proiectat pentru Amsterdam aproximativ 700 de locuri de joacă. A lucrat pentru departamentul de urbanism al orașului, alături de urbanista Jakoba Mulder, iar primul a fost amenajat în 1947 în piața Bertelmanplein.

Nu a făcut parcuri mari, închise. A pus locurile de joacă exact acolo unde trăiau copiii: în colțuri de stradă, pe terenuri rămase libere după bombardamente, în mijlocul cartierelor. Un loc de joacă la câțiva pași de ușa fiecărei case.


Puține elemente, multă imaginație

Locurile lui de joacă erau surprinzător de simple:

O groapă cu nisip, cu margine lată de beton pe care puteai sta sau merge.

Pietre rotunde de beton, de sărit de pe una pe alta.

Bare de metal în formă de arc, pentru rostogolit și atârnat.

Un „iglu” din bare de aluminiu, pentru cățărat.

Bănci pentru părinți, la marginea spațiului.

Niciun element nu spunea copilului ce să facă. O piatră putea fi insulă, scenă, masă sau pas într-un joc inventat. Van Eyck credea că un copil are nevoie de forme deschise, nu de jucării care fac un singur lucru.

Am desenat o schiță ca să vă puteți imagina cum arăta un astfel de loc:


Ce a rămas

Cu timpul, multe dintre aceste locuri de joacă au fost înlocuite sau au dispărut. Astăzi au mai rămas doar câteva, iar cele din centrul Amsterdamului sunt documentate în cartea „Seventeen Playgrounds”. Ideea lui, însă, a rămas: orașul întreg poate fi un loc pentru copii.


Cine a fost Aldo van Eyck

Aldo van Eyck (1918–1999) a fost unul dintre cei mai importanți arhitecți olandezi ai secolului XX. A crescut în Anglia, a studiat la Zürich și a făcut parte din grupul Team 10, care a criticat urbanismul rece de după război. Cea mai cunoscută clădire a lui este Orfelinatul Municipal din Amsterdam (1960), gândit ca un mic oraș pentru copii.


Pe scurt

Un loc de joacă nu are nevoie de echipamente scumpe, ci de forme care lasă loc imaginației.

Cel mai bun loc de joacă e cel aproape de casă.

Și acasă, câteva elemente simple valorează mai mult decât multe jucării.

Surse:
Liane Lefaivre, Ingeborg de Roode, „Aldo van Eyck: The Playgrounds and the City”, Stedelijk Museum / NAi Publishers, 2002.
Anne-Marie Ruiter, Denisa Kollarová, „Seventeen Playgrounds”, Lecturis, 2016.
Schiță: Laura Cotoban – Arhitectul Copiilor, interpretare după locurile de joacă ale lui Aldo van Eyck.


Vrei o cameră care să-l ajute pe copilul tău să crească frumos? Programează o ședință gratuită de consiliere de 30 de minute și vorbim despre spațiul vostru.

Text: Laura Cotoban – Arhitectul Copiilor

Dacă ar fi să aveți un singur element de joacă în fața blocului, care ar fi? Eu aș alege pietrele de sărit.

Mâine în seria „Spații care cresc copii”: Siguranța fără să interzici mișcarea.
Ieri: Peretele pe care ai voie să desenezi