Siguranța fără să interzici mișcarea - Arhitectul Copiilor

Siguranța fără să interzici mișcarea

Seria „Spații care cresc copii” · Ziua 11. În fiecare zi, un articol despre cum ne influențează spațiul în care creștem: corpul, simțurile, emoțiile și mintea.

Siguranța fără să interzici mișcarea

„Coboară de acolo, o să cazi!” Câți dintre noi nu am spus-o, din reflex, de zeci de ori? Grija e firească. Dar dacă, încercând să-i ferim de orice zgârietură, le luăm copiilor tocmai ce îi face puternici și încrezători?


Ce spun cercetătorii despre joaca „riscantă”

În 2015, cercetătoarea canadiană Mariana Brussoni și colegii ei de la Universitatea British Columbia au analizat 21 de studii despre joaca „riscantă” în aer liber: cățărat la înălțime, viteză, joacă cu obiecte adevărate, joacă fără un adult lângă tine tot timpul.

Concluzia: joaca riscantă este asociată cu mai multă mișcare și cu mai puțin timp stat pe loc. Spațiile care o permit au fost legate de mai multă joacă, mai multă interacțiune cu ceilalți copii, mai multă creativitate și reziliență. Autorii recomandă ca joaca riscantă să fie susținută, nu interzisă.

Risc nu înseamnă pericol. Riscul este o provocare pe care copilul o vede și o poate evalua singur. Pericolul este ceva ce el nu poate vedea.


Cum arată asta acasă

Rolul nostru, ca părinți și ca arhitecți, este să eliminăm pericolele ascunse și să lăsăm provocările vizibile:

1. Fixează de perete tot ce se poate răsturna: biblioteci, dulapuri, comode.

2. Pune saltele sau covoare groase sub zonele de cățărare.

3. Alege balustrade fără goluri prin care să încapă capul.

4. Rotunjește colțurile de la înălțimea capului.

5. Și apoi lasă-l să urce, să sară, să încerce. Stai aproape, dar nu în locul lui.

Am scris mai pe larg despre primii ani în articolul Primii pași ai copilului în spațiul de acasă. În proiectul „Jos la joacă – Sus la somn”, zona de cățărare are saltele dedesubt și prize bine fixate. E o provocare reală, dar sigură.


Pe scurt

Joaca riscantă îi face pe copii mai activi și mai încrezători.

Elimină pericolele ascunse, lasă provocările vizibile.

Un copil care învață să cadă învață și să se ridice.

Surse:
Mariana Brussoni et al., „What is the Relationship between Risky Outdoor Play and Health in Children? A Systematic Review”, International Journal of Environmental Research and Public Health, 12(6), 2015.
Foto: Laura Cotoban, din Primii pași ai copilului și Jos la joacă – Sus la somn.


Vrei o cameră care să-l ajute pe copilul tău să crească frumos? Programează o ședință gratuită de consiliere de 30 de minute și vorbim despre spațiul vostru.

Text: Laura Cotoban – Arhitectul Copiilor

Ce v-a fost cel mai greu să-l lăsați pe copil să facă singur? Spuneți-mi în comentarii.

Mâine în seria „Spații care cresc copii”: Spațiile copilăriei mele.
Ieri: Cele 700 de locuri de joacă ale Amsterdamului