Camera la înălțimea copilului: rafturi, cuiere, oglinzi

Seria „Spații care cresc copii” · Ziua 4. În fiecare zi, un articol despre cum ne influențează spațiul în care creștem: corpul, simțurile, emoțiile și mintea.

Camera la înălțimea copilului: rafturi, cuiere, oglinzi

Încercați un exercițiu: îngenuncheați în mijlocul camerei copilului vostru. De acolo vede el lumea. Rafturile cu cărți sunt sus, cuierul e sus, oglinda arată doar tavanul. Tot ce îi trebuie e acolo, dar nu poate ajunge singur la nimic. Și atunci cere ajutor, de fiecare dată.

Ce spunea Maria Montessori

Acum mai bine de o sută de ani, Maria Montessori a construit prima ei „Casa dei Bambini” la Roma, cu mobilier pe măsura copiilor, într-o vreme în care asta era aproape de neimaginat. Ea scria:

„Copilul caută independența prin intermediul muncii; o independență a corpului și a minții. El vrea să dobândească o cunoaștere proprie lui, să aibă experiența lumii și să o perceapă prin propriile lui eforturi, fără ajutor.” (Maria Montessori)

Un spațiu la înălțimea copilului îi dă exact asta: posibilitatea să facă singur.

1. Rafturi joase, cu puține lucruri

Cărțile și jucăriile folosite zilnic stau jos, la îndemână. E mai bine să fie puține și la vedere decât multe, înghesuite în cutii. Cărțile cu coperta spre copil îl invită să aleagă. Restul le puteți roti din când în când.

Înălțime orientativă: primul raft la 20-30 cm de podea pentru cei mici, până la 100-110 cm pentru școlari.

2. Cuiere și haine la îndemână

Un cuier la 90-100 cm și un sertar cu hainele de zi îi permit copilului să se îmbrace singur dimineața. La început va alege combinații năstrușnice. E în regulă. Învață să decidă.

3. O oglindă în care se vede întreg

Oglinda montată jos, sigur fixată, îl ajută pe cel mic să își vadă mișcările, să se piaptăne singur, să se joace cu propria imagine. În camera Alexiei am pus oglinzi, oglinzi, oglinzi, pentru că ea și-a dorit asta, și sunt folosite zilnic.

4. Siguranța înainte de toate

Tot ce e la înălțimea copilului trebuie să fie stabil. Fixați de perete orice bibliotecă sau dulap, folosiți oglinzi de siguranță sau folie de protecție și evitați colțurile ascuțite la nivelul capului.

Pe scurt

Coboară lucrurile de zi cu zi la nivelul ochilor copilului.

Păstrează puține lucruri la vedere și schimbă-le des.

Lasă-l să greșească și să o ia de la capăt.

Când copilul poate face singur, nu doar că te ajută pe tine. Câștigă sentimentul că poate, iar asta îl însoțește toată viața.

Surse:
Maria Montessori, citat în traducerea Laurei Cotoban.
Foto: Laura Cotoban, din Camera lui Matei și Camera Alexiei.

Vrei o cameră care să-l ajute pe copilul tău să crească frumos? Programează o ședință gratuită de consiliere de 30 de minute și vorbim despre spațiul vostru.

Text: Laura Cotoban – Arhitectul CopiilorTestul cu îngenuncheatul îl fac în fiecare proiect și de fiecare dată descopăr ceva nou. Încercați-l și voi și spuneți-mi ce ați găsit.

Mâine în seria „Spații care cresc copii”: Ce am învățat amenajând camerele copiilor mei: povestea mea de mamă și arhitect.
Ieri: Grădinița în care copiii aleargă pe acoperiș

>